vineri, 30 noiembrie 2007

Muntele Erebus

Astăzi vom vizita cel mai putin cercetat continent al Terrei, Antarctica, pentru a explora Muntele Erebus, de pe Insula Ross. In varful muntelui se gaseste cel mai sudic vulcan activ din lume. La poalele muntelui inalt de 3743 de metrii se gaseste moderna baza americana McMurdo (baza ce include cerecetări bilogice, studii subacvatice şi studiul miezului gheţarilor). Muntele Erebus este un adevarat simbol al explorarilor antarctice, numele de Erebus insemna pentru greci tărâmul întunecat prin care treceau sufletele mortilor. De fapt numele provine de la corabiile cu care James Ross a sosit in aceste locuri in cautarea Polului Sud magnetic, pe care nu l-a atins niciodata deoarece o calota cat marimea Frantei i-a blocat drumul, calota ce avea sa primeasca ulterior numele lui Ross.

joi, 29 noiembrie 2007

Marea Moarta

In aceasta seara vom vizita intinderea de apa sarata ce se afla la cea mai mica altitudine din lume, loc care inaintea se numea Marea de Sare sau Marea de asflat, este vorba despre Marea Moartă.
Marea moarta este de fapt un lac interior fara iesire la mare, singurul rau care o alimenteaza este raul Iordan, ce are cea mai sarata apa din lume avand intre 285 g si 325 g de sare in litrul de apa, in general apa de mare are cam 35g de sare in litrul de apa... din aceasta cauza nici un peste nu poate trăii in ea.
Aflată la 396 de metrii sub nivelul marii, marea este situata in mijlocul desertului Iudeea la extremitatea vaii Iordanului. Pe alocuri, apele Marii Moarte au o adncime de circa 400 de metrii, aici fundul ei aflandu-se la 794 metrii sub nivelul marii.Cu o lungime de aproximativ 80 de km si masurand 18 km in cel mai lat punct al sau, Marea Moarta este impartita in doua de peninsula El Lisan ("Limba"). Partea sudica are in medie 6 metrii, aici gasindu-se colaone de sare, pe cand partea nordica este mai adanca si mai mare.
Marea Moarta nu atrage turistii doar pentru baie (datorita conecntratiei mare de sare, corpul uman ramane mereu la suprafata), ci şi datorită conţinutului ei de alte minerale precum magneziul, bromul sau carbonatul de potasiu.

miercuri, 28 noiembrie 2007

Cascada Wallaman

Astazi poposim pe continentul australian pentru a vizita un loc minunat ce se iveste din desisul de arbori si arbusti al unei paduri tropicale: Cascada Wallaman! Izvorand din inaltimile muntelui micul pârâu devine din ce in ce mai involburat de vartejur si se avantanta peste marginea unei faleze impadurite, Cascada Wallaman isi sapa treptat fagas in piatra si se prabuseste de la 278 de metrii in raul aflat dedesubt, intr-o perdea de stropi si curcubee argintii. Aici, langa marginile apei, traieste unul din cele mai enigmatice mamifere ale planetei noastre, ornitorincul, un mamifer perfect adaptat la viata de pe malul apei.

marți, 27 noiembrie 2007

Cascada Niagara

Daca pana acum am vizitat doar locuri minunate din Asia de aceasta data ne mutam pe continentul nord american pentru a vizita un loc de-a dreptul fermecator: Cascada Niagara. Niagara, cuvânt ce inseamnă "apa care tună", numele a fost dat de catre amerindieni, iar cascada constituie astăzi o spectaculoasă graniţa intre Canada şi SUA. De la Lacul Erie, fluviul Niagara curge linistit aproape 56 de kilometrii, însă când ajunge aproape de Lacul Ontario, se avântă intr-o succesiune de vârtejuri şi apoi se varsa in cascada, apa se precipită de la aproximativ 21 de metrii inaltime (pe partea nord-americana) si 52 de metrii (pe partea canadiana), intr-un zgomot asurzitor.
Insula Caprei (Goat Island), situată pe marginea cascadei, desparte fluviul in două. Cascada Americană (American Falls), in partea de est, formează o linie dreaptă de aproximativ 300 lungime; Horseshoe Falls (Cascada Potcoava), de partea Canadei, este de doua ori mai lunga si, asa cum arata si numele ei, are forma unei potcoave.
Cascada este magnifica privita din ambele parti, insa partea canadiana ofera cea mai buna priveliste. Cascada Niagara poate fi 'infruntata' intr-o mica ambarcatiune numita Maid of the Mist.
Cascada Niagara s-a format acum 12500 ani la sfarsitul ultimei perioade de glaciatiune, cand s-au topit ultimii ghetari masivi din regiune si apa s-a revărsat din Lacul Erie si s-a întins spre nord, unde a format Lacul Ontario, intr-un bazin cu aproape 100 de metrii mai jos. De la formarea sa si pana in prezent Cascada Niagara s-a apropiat cu aproximativ 11 km de Lacul Erie.
In 1936 datorita temperaturilor foarte scazute cascada a inghetat complet, iar in 1969 tot debitul de apa din cascada a fost dirijat intr-o alta directie pentru a putea da voie cercetatorilor sa studieze albia raului si sa stabilizeze peretii cascadei.

luni, 26 noiembrie 2007

Lacul Baikal

Pentru a doua noastra excursie am ales sa exploram Lacul Baikal, un lac din sudul Siberiei inconjurat de munti. Baikal este cel mai adanc lac de pe glob (1637 metrii) conţinând o cincime din cantitatea de apa dulce de pe Pamant, cat Marile Lacuri ale Americii de Nord la un loc, pe deasupra poate fi considerat si cel mai vechi lac de pe planeta avand aproximativ 20-25 de milioane de ani.
Cel mai adanc lac de pe planeta noastra se afla abia pe locul 9 ca intindere, avand o latime medie de 48 km, lung de 635 km si cu o lungime a tarmului de 2100 km.
Desi 336 de rauri si fluvii se varsa in lacul Baikal, doar un singur rau izvoraste din apele sale: Angara. Odinioara oamenii din cele aproximativ 40 de orase din zona obisnuiau sa bea din apa lacului care era de o mare puritate. In prezent lacul este afectat de poluarea industriala, dar a ramas inca foarte limpede, dupa topirea ghetii se poate vedea pana la 40 de metrii adancime.
Solul din jurul lacului ingheata cu mult inaintea apei.In ianuarie, cea mai mare parte a lucului ingheata, formand un imens patinuar ce poate sustine un convoi de camioane grele. In unele zone gheata rezista pana in luna iunie, dar in august apa este suficient de calduta pentru a inota in ea.
Cele 1800 de specii de animale sunt endemice, adica sunt intalnite doar in aceasta zona a planetei. Printre aceste specii se numara foca argintie de Baikal (denumita si nerpa), babetele de Baikal, omulul si multe altele. In prezent peste 70000 de foci inoata in lac, avand ca mancare de baza pestele ce se gaseste din abundenta in aceasta zona.

duminică, 25 noiembrie 2007

Varful Everest

Pentru prima noastra expeditie am ales Vârful Everest. Everest este cel mai inalt varf de pe planeta noastra, cu o altitudine de 8848 de metrii face parte din Muntii Himalaya. Acest pisc ce pare a unii marea cu cerul este situat la granita dintre China si Nepal. Numele tibetan al muntelui, Chomolungma, are mai multe echivalente: "Zeita-mama a Lumii", "Zeita Zapezilor din Munti" sau "Muntele atat de inalt incat nici o pasare nu zboara pe deasupra lui", in nepaleza numele varfului este Sagarmatha. In 1852 a fost masurat pentru prima data si a fost botezat Peak XV (pisc), 13 ani mai tarziu numele i-a fost schimbat in Muntele Everest in onoarea lui Sir George Everest, un militar si geodez britanic ce a realizat pentru prima data cartografierea Indiei si a regiunii Himalaya.
La 3 ani dupa ce guvernul nepalez a acceptat prezenta alpinistolor straini pe teritoriul sau, colonelul britanic John Hunt a condus o expeditie formata din 11 alpinisti. Dupa o serie de tentative nereusite apicultorul neozeelandez in varsta de 33 de ani si serpasul Tenzing Norgay au pornit spre cucerirea versantului la ora 6:30 in dimineata de 29 mai, 5 ore mai tarziu cei 2 alpinisti erau primii oameni care cucerisera Everestul!
De atunci si pana in prezent aproximativ 1500 de alpinisti au mai cucerit Everestul, printre care si alpinisti romani. Primul alpinist roman care a atins Everestul a fost Constantin Lăcătuşu pe data de 17 mai 1995.

Inceput de expeditie

Voi incerca sa postez articole interesante despre minunatiile planetei noastre. Vom descoperii impreuna planeta noastra...

Hai să explorăm!